cucerire

română

Etimologie

Din a cuceri.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʧe'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cucerire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucerire cuceriri
Articulat cucerirea cuceririle
Genitiv-Dativ cuceririi cuceririlor
Vocativ cucerire cuceririlor
  1. acțiunea de a (se) cuceri și rezultatul ei; câștig, progres, izbândă.

Expresii

  • (fam.) A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea ciuva


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.