recuceri

română

Etimologie

Din re- + a cuceri (după franceză reconquérir).

Pronunție

  • AFI: /re.ku.ʧeˈri/


Verb


Conjugarea verbului
recuceri
Infinitiv a recuceri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 recuceresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să recucerească
Participiu recucerit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a cuceri din nou, a lua înapoi; a relua.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.