căsătorie

română

Etimologie

Din căsător (învechit „soț” < casă + sufixul -ător) + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /kə.sə.to'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
căsătorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căsătorie căsătorii
Articulat căsătoria căsătoriile
Genitiv-Dativ căsătoriei căsătoriilor
Vocativ căsătorie căsătoriilor
  1. uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii.
  2. trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.