căsnicie

română

Etimologie

Din casnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /kəs.niˈʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
căsnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căsnicie căsnicii
Articulat căsnicia căsniciile
Genitiv-Dativ căsniciei căsniciilor
Vocativ căsnicie căsniciilor
  1. trai în comun al soților, viață conjugală; căsătorie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.