răstoci

română

Etimologie

Din slavă rastečati („a împrăștia”).

Pronunție

  • AFI: /rəs.to'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
răstoci
Infinitiv a răstoci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 răstocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să răstocească
Participiu răstocit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a abate cursul unei ape sau a scădea nivelul unei ape (până la secare) pe o anumită porțiune pentru a prinde pești (cu mâna).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.