răstoacă

română

Etimologie

Din slavă (veche) *rastokŭ.

Pronunție

  • AFI: /rəs'to̯a.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răstoacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răstoacă răstoace
Articulat răstoaca răstoacele
Genitiv-Dativ răstoacei răstoacelor
Vocativ răstoacă răstoacelor
  1. loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă.
  2. braț al unui râu abătut din matca lui și secat pentru a putea prinde pește.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.