cler

română

Etimologie

Din latină clerus.

Pronunție

  • AFI: /kler/


Substantiv


Declinarea substantivului
cler
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cler cleruri
Articulat clerul clerurile
Genitiv-Dativ clerului clerurilor
Vocativ clerule clerurilor
  1. totalitatea preoților unei biserici, ai unei eparhii, ai unei țări etc.; preoțime.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.