preoțime

română

Etimologie

Din preot + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /pre.oˈʦi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
preoțime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ preoțime invariabil
Articulat preoțimea invariabil
Genitiv-Dativ preoțimii invariabil
Vocativ preoțime invariabil
  1. tagma preoților; mulțime de preoți, totalitatea preoților.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.