tagmă

română

Etimologie

Din neogreacă ταγχμα (tághma).

Pronunție

  • AFI: /'tag.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tagmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tagmă tagme
Articulat tagma tagmele
Genitiv-Dativ tagmei tagmelor
Vocativ tagmă tagmelor
  1. totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată.
  2. (peior.) clică, gașcă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.