clică

română

Etimologie

Din franceză clique.

Pronunție

  • AFI: /'kli.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clică clici
Articulat clica clicile
Genitiv-Dativ clicii clicilor
Vocativ clică clicilor
  1. grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; clan, bandă, șleahtă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.