șleahtă

română

Etimologie

Din poloneză szlachta.

Pronunție

  • AFI: /'ʃle̯ah.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șleahtă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șleahtă șlehte
Articulat șleahta șlehtele
Genitiv-Dativ șlehtei șlehtelor
Vocativ șleahtă șlehtelor
  1. (peior.) clică, bandă; gloată, ceată.
  2. nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.