nobil

română

Etimologie

Din latină nobilis, germană nobel, italiană nobile, franceză noble.

Pronunție

  • AFI: /'no.bil/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
nobil
Singular Plural
Masculin nobil nobili
Feminin nobilă nobile
Neutru nobil nobile
  1. care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales.
    Om nobil.
  2. care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva.
    O acțiune nobilă.
  3. distins, elegant, desăvârșit; grațios.
  4. care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate.
  5. care face parte din nobilime.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
nobil
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nobil nobili
Articulat nobilul nobilii
Genitiv-Dativ nobilului nobililor
Vocativ nobilule nobililor
  1. persoană care face parte din nobilime.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.