elegant

română

Etimologie

Din franceză élégant < latină elegans, elegantis.

Pronunție

  • AFI: /e.le'gant/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
elegant
Singular Plural
Masculin elegant eleganți
Feminin elegantă elegante
Neutru elegant elegante
  1. (despre îmbrăcăminte) făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei.
  2. (adesea adverbial) care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust.
  3. (fig.) plin de tact, lipsit de brutalitate.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.