înnobila

română

Etimologie

Din în- + nobil (după franceză anoblir și ennoblir).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.no.bi'la/


Verb


Conjugarea verbului
înnobila
Infinitiv a înnobila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înnobilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înnobileze
Participiu înnobilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da unei persoane un titlu de noblețe.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălța.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) îmbunătăți calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăți proprietățile unor substanțe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.