noblețe

română

Variante

Etimologie

Din franceză noblesse.

Pronunție

  • AFI: /no'ble.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
noblețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ noblețe invariabil
Articulat noblețea invariabil
Genitiv-Dativ nobleței invariabil
Vocativ noblețe invariabil
  1. calitatea de nobil; rangul sau titlul de nobil; nobilime, nobilitate.
  2. (rar) nobilime.
  3. atitudine, însușire morală superioară; caracter nobil; nobilitate.
  4. distincție, eleganță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.