distincție

română

Variante

Etimologie

Din franceză distinction < latină distinctio, distinctionis.

Pronunție

  • AFI: /dis.tink'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
distincție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ distincție distincții
Articulat distincția distincțiile
Genitiv-Dativ distincției distincțiilor
Vocativ distincție distincțiilor
  1. deosebire, diferență.
    A face distincție.
    Fără distincție.
  2. finețe, eleganță în înfățișare și comportări.
  3. decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.