merit

Vezi și : Merit, mèrit, měřit, mērīt

română

Etimologie

Din franceză mérite.

Pronunție

  • AFI: /ˈme.rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
merit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ merit merite
Articulat meritul meritele
Genitiv-Dativ meritului meritelor
Vocativ ' '
  1. calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă.
  2. ansamblu de calități intelectuale sau morale.


Traduceri

Etimologie

Din merita.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru merita.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru merita.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.