ceată

română

Etimologie

Din slavă (veche) četa („breaslă”).

DAR presupune că termenul slav a venit în contact cu un derivat român al latinul coetus, cu care a ajuns să se confunde.

Pronunție

  • AFI: /ˈʧe̯a.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceată cete
Articulat ceata cetele
Genitiv-Dativ cetei cetelor
Vocativ ceată cetelor
  1. grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun.
  2. (urmat de determinări) grămadă de animale (de același fel).
  3. (în evul mediu, în țara românească și în moldova) grup de organizare specială, militară și fiscală, alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești; pâlc, stol; trupă înarmată și organizată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.