pâlc

română

Etimologie

Din slavă (veche) plŭkŭ.

Pronunție

  • AFI: /pɨlk/


Substantiv


Declinarea substantivului
pâlc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pâlc pâlcuri
Articulat pâlcul pâlcurile
Genitiv-Dativ pâlcului pâlcurilor
Vocativ pâlcule pâlcurilor
  1. (de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) grup mic și neorganizat de oameni: (p.ext.) grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri.
  2. grămadă mică, adunătură de lucruri.
  3. (înv.) unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească. corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adv.) În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.