mulțime

română

Etimologie

Din mult + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /mul'ʦi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
mulțime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mulțime mulțimi
Articulat mulțimea mulțimile
Genitiv-Dativ mulțimii mulțimilor
Vocativ mulțime mulțimilor
  1. (la sg., adesea cu determinări) număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare.
  2. (la sg.) lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; (spec.) masele largi ale populației; colectivitate.
  3. (mat.) ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.