indicare

română

Etimologie

Derivat din a indica.

Pronunție

  • AFI: /in.di'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
indicare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ indicare indicări
Articulat indicarea indicările
Genitiv-Dativ indicării indicărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a indica.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină indicare.

Pronunție

  • AFI: /in.di.ˈka.re/


Verb

  1. a indica
  2. a arăta, a marca, a însemna
  3. a recomanda, a sfătui

Sinonime

  • 1: mostrare
  • 2: consigliare, richiedere

Cuvinte derivate

  • indicativo
  • indicato
  • indicatore
  • indicazione
  • indice




latină

(Latina)

Etimologie

Derivat regresiv din indicō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de infinitiv prezent pentru indicō.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.