indicator
română
Etimologie
Din franceză indicateur.
Pronunție
- AFI: /in.di.ka'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului indicator | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | indicator | indicatori |
| Feminin | indicatoare | indicatoare |
| Neutru | indicator | indicatoare |
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului indicator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indicator | indicatoare |
| Articulat | indicatorul | indicatoarele |
| Genitiv-Dativ | indicatorului | indicatoarelor |
| Vocativ | indicatorule | indicatoarelor |
- aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc.
- semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum.
- text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu.
- Indicator de prețuri.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului indicator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indicator | indicatori |
| Articulat | indicatorul | indicatorii |
| Genitiv-Dativ | indicatorului | indicatorilor |
| Vocativ | indicatorule | indicatorilor |
- expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc.
- substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.