vicar

română

Etimologie

Din franceză vicaire < latină vicarius ("locțiitor"). Confer italiană vicario.

Pronunție

AFI: /vi'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului vicar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vicar	vicari
Articulat	vicarul	vicarii
Genitiv-Dativ	vicarului	vicarilor
Vocativ	'	'

preot sau episcop care ține locul unui demnitar de rang mai înalt.
(ist.) cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang.
funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială.

Cuvinte derivate

vicariat

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

Traduceri

preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt

cehă: farář (čeština) m.
coreeană: 목사 (한국어) (mog.sa)
daneză: sognepræst (dansk)
engleză: vicar (English)
esperanto: vikario (Esperanto)
finlandeză: kirkkoherra (suomi), pastori (suomi)
franceză: vicaire (français) m.
germană: Vikar (Deutsch) m.

italiană: pastore (italiano) m., vicario (italiano) m.
malteză: vigarju (Malti) m.
portugheză: vigário (português) m.
rusă: викарий (русский) (vikárij) m.
spaniolă: vicario (español) m.
suedeză: kyrkoherde (svenska) c.
turcă: papaz (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.