călugăriță
română
Etimologie
Din călugăr + sufixul -iță.
Pronunție
- AFI: /kə'lu.gə.ri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului călugăriță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călugăriță | călugărițe |
| Articulat | călugărița | călugărițele |
| Genitiv-Dativ | călugăriței | călugărițelor |
| Vocativ | ' | ' |
- femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească.
- (Mantis religiosa) insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii.
- (argou) damigeană.
Sinonime
- 1: (bis.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu
Antonime
- 1: călugăr
Cuvinte derivate
- călugăr
- călugăraș
- călugăresc
- călugărește
- călugări
- călugărie
- călugărime
- călugărire
- călugărit
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
femeie care face parte dintr-o comunitate mănăstirească
|
|
insectă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.