mante

Vezi și : -mante

franceză

(français)

Etimologie

Din latină mantele.

Pronunție

  • AFI: /mɑ̃t/


Substantiv

mante f., mantes pl.

  1. mantie, mantă, mantelă

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din latină mantis < greacă μάντις (mántis).

Substantiv

mante f., mantes pl.

  1. călugăriță
    La mante religieuse.

Sinonime

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.