mantie
română
Etimologie
Din slavă mantija.
Pronunție
- AFI: /'man.ti.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului mantie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mantie | mantii |
| Articulat | mantia | mantiile |
| Genitiv-Dativ | mantiei | mantiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- haină lungă și largă, care se poartă peste alte haine.
- haină de postav, lungă și largă, purtată de călugări.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.