călugăr
română
Etimologie
Din greacă καλόγερος (kalógeros), posibil prin intermediul slavă kalugerŭ.
Pronunție
- AFI: /kə'lu.gər/
Substantiv
| Declinarea substantivului călugăr | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călugăr | călugări |
| Articulat | călugărul | călugării |
| Genitiv-Dativ | călugărului | călugărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească.
- instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleșteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii ei.
- (argou) (deț.) condamnat care are de efectuat o pedeapsă mare.
Sinonime
Antonime
- 1: călugăriță
Cuvinte derivate
- călugăraș
- călugăresc
- călugărește
- călugări
- călugărie
- călugărime
- călugărire
- călugărit
- călugăriță
Cuvinte compuse
- floarea-călugărului
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
monah
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.