apostol

română

Etimologie

Din greacă ἀπόστολος (apóstolos, „trimis”), în parte prin intermediul slavă (veche) apostolŭ.

Pronunție

  • AFI: /aˈpos.tol/


Substantiv


Declinarea substantivului
apostol
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ apostol apostoli
Articulat apostolul apostolii
Genitiv-Dativ apostolului apostolilor
Vocativ apostolule apostolilor
  1. (în religia creștină) nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos.
  2. misionar creștin de la începutul creștinismului.
  3. adept și propagator înflăcărat al unei idei, al unei doctrine etc.
  4. (la sg.) carte de ritual creștin, cuprinzând fapte atribuite Apostolilor și scrisorile lor adresate diferitelor persoane și comunități.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.