discipol

română

Etimologie

Din latină discipulus. Confer franceză disciple.

Pronunție

AFI: /dis'ʧi.pol/

Substantiv

Declinarea substantivului discipol
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discipol	discipoli
Articulat	discipolul	discipolii
Genitiv-Dativ	discipolului	discipolilor
Vocativ	discipolule	discipolilor

persoană care trăiește în preajma unui maestru, primind învățăturile lui și adesea continuându-le și dezvoltându-le.
Discipol al unui maestru.
persoană care adoptă, urmează și continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva.
Are mulți discipoli.

Sinonime

1: elev, ucenic, învățăcel, (livr.) cirac, (înv.) școlar
2: (livr.) acolit

Cuvinte apropiate

disciplină

Traduceri

elev

engleză: disciple (English)
esperanto: disĉiplo (Esperanto)
estoniană: õpilane (eesti)
finlandeză: oppilas (suomi)
franceză: disciple (français) m.

germană: Schüler (Deutsch) m.
maghiară: tanítvány (magyar)
spaniolă: discípulo (español)
suedeză: lärling (svenska), lärjunge (svenska), discipel (svenska)
turcă: talebe (Türkçe), mürit (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.