cirac

română

Etimologie

Din turcă çirak.

Pronunție

  • AFI: /ʧi'rak/


Substantiv


Declinarea substantivului
cirac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cirac ciraci
Articulat ciracul ciracii
Genitiv-Dativ ciracului ciracilor
Vocativ ciracule ciracilor
  1. (livr.) elev, discipol, ucenic.
  2. (depr.) persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva.
  3. (înv.) om de încredere al cuiva.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.