cicar

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din maghiară csik, cu sufixul -ar, ca în țipar, pișcar (Pușcariu, Dacor., VII, 468).

Pronunție

  • AFI: /ʧiˈkar/


Substantiv


Declinarea substantivului
cicar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cicar cicari
Articulat cicarul cicarii
Genitiv-Dativ cicarului cicarilor
Vocativ cicarule cicarilor
  1. animal vertebrat acvatic inferior, asemănător cu un pește care trăiește ca parazit pe pielea unor pești (Eudontomyzon danfordi).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.