țipar

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer a țipa.

Pronunție

  • AFI: /ʦi'par/


Substantiv


Declinarea substantivului
țipar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țipar țipari
Articulat țiparul țiparii
Genitiv-Dativ țiparului țiparilor
Vocativ țiparule țiparilor
  1. pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.