orar

română

Etimologie

Din slavă (veche) orarĩ < latină orarium.

Pronunție

  • AFI: /o'rar/


Substantiv


Declinarea substantivului
orar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orar orare
Articulat orarul orarele
Genitiv-Dativ orarului orarelor
Vocativ orarule orarelor
  1. veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă de lână, de mătase sau de bumbac, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase.


Traduceri

Etimologie

Din franceză horaire < latină horarius.

Pronunție

  • AFI: /o'rar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
orar
Singular Plural
Masculin orar orari
Feminin orară orare
Neutru orar orare
  1. care arată orele; privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
orar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orar orare
Articulat orarul orarele
Genitiv-Dativ orarului orarelor
Vocativ orarule orarelor
  1. program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic; (concr.) tabel, grafic care indică programul în ore al unei activități; orele de plecare și de sosire ale unui tren, vapor, autobuz.
  2. (spec.) program săptămânal pe baza căruia se desfășoară activitatea didactică în școli și în facultăți.
  3. (înv.) instrument care indică timpul; ceasornic.
  4. (curent) acul mic al ceasului, care indică orele.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.