umăr

română

Etimologie

Din latină humerus.

Pronunție

  • AFI: /'u.mər/


Substantiv


Declinarea substantivului
umăr
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ umăr umeri
Articulat umărul umerii
Genitiv-Dativ umărului umerilor
Vocativ umărule umerilor
  1. parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi.
  2. parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umărul.
  3. (fig.) culme a unui deal, a unui munte.
  4. partea bombată de lângă gâtul unui vas.
  5. proeminență pe suprafața unui obiect, care servește ca reazem altui obiect.
  6. parte a jugului care se așază pe gâtul vitelor.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniți
  • A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a sprijini
  • A da (sau a ridica etc.) din umeri = a-și exprima nedumerirea, neștiința, indiferența etc. printr-un gest de ridicare a umerilor
  • A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umăr = a se uita la cineva disprețuitor, batjocoritor
  • (pop.) A-și lua călcâiele (sau picioarele) de-a umeri = a fugi
  • A pune (cuiva ceva) pe umeri = a încărca, a împovăra (pe cineva) cu o vină


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
umăr
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ umăr umere
Articulat umărul umerele
Genitiv-Dativ umărului umerelor
Vocativ umărule umerelor
  1. umeraș.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.