mura
| Vezi și : müra, múra, můra, mură |
română
Etimologie
Probabil dintr-un latină *mula sau derivat regresiv din moare.
Pronunție
- AFI: /muˈra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) mura | |
| Infinitiv | a (se) mura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) murez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) mureze |
| Participiu | murat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a ține unele legume într-o soluție de oțet sau în saramură pentru a le face să se acrească și să se conserve.
- A mura legume.
- (v.refl.) (despre unele legume ținute în oțet sau în saramură) a deveni acru și bun de mâncat.
- Varza s-a murat.
- a conserva nutrețurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare.
- a muia în apă plantele textile (în cursul procesului de prelucrare); apune la topit.
- (fig.) a uda tare, până la piele.
- (eufem.) a uda cu urină (mai ales un așternut, scutece etc.).
- (eufem. despre copiii mici) a urina (în pat, în scutece etc.).
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a pune la acrit într-o soluție specială
|
|
Etimologie
Din mura.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mura.
Etimologie
Din mură.
Pronunție
- AFI: /ˈmu.ra/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru mură.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.