moare

română

Etimologie

Probabil latină moria.

Pronunție

  • AFI: /ˈmo̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
moare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moare invariabil
Articulat moarea invariabil
Genitiv-Dativ morii invariabil
Vocativ moare invariabil
  1. (reg.) apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături; (spec.) zeamă de varză.
  2. fel de mâncare preparat cu saramură.
  3. (fig.) fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva
  • A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva


Traduceri

Etimologie

Din muri.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru muri.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.