murătură

română

Etimologie

Din a mura + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /mu.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
murătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ murătură murături
Articulat murătura murăturile
Genitiv-Dativ murăturii murăturilor
Vocativ murătură murăturilor
  1. legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.