timpuriu

română

Din latină *temporivus.

Declinarea adjectivului timpuriu
	Singular	Plural
Masculin	timpuriu	timpurii
Feminin	timpurie	timpurii
Neutru	timpuriu	timpurii

care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut.
Astăzi se culcă timpuriu.
(despre varietăți de fructe sau de legume) care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obișnuită.
Mere timpurii.
(despre flori) care se dezvoltă mai devreme.
(despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit.

1: devreme, (pop.) degrabă
2-4: precoce, văratic, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. și Ban.) pârgav, pârgaviț

(loc. adv.) De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme.

care are loc înainte de timpul obișnuit sau prevăzut

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.