înflori

Etimologie

Din latină inflorire.

Pronunție

• AFI: /ɨn.floˈri/

Verb

I.

1. (v.intranz.) a face, a da flori; a se acoperi de flori.

   Garoafele au înflorit.

II.

1. (v.intranz.) (fig.) a-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera.
2. a fi în toată frumusețea, strălucirea.
3. (despre față) a se îmbujora, a se lumina.
4. (v.tranz.) a împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța.
5. (fig.) a exagera.
6. (v.tranz.) (pop.) a face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare).

Etimologie

Din înflori.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru înflori.

Referințe

• DEX online