strălucire
română
Etimologie
Din străluci.
Pronunție
- AFI: /strə.lu'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strălucire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strălucire | străluciri |
| Articulat | strălucirea | strălucirile |
| Genitiv-Dativ | strălucirii | strălucirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a străluci și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.