strălucitor

română

Etimologie

Din a străluci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /strə.lu.ʧiˈtor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
strălucitor
Singular Plural
Masculin strălucitor strălucitori
Feminin strălucitoare strălucitoare
Neutru strălucitor strălucitoare
  1. care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor.
  2. (despre ochi, privire, față) plin de strălucire, expresiv, luminos.
  3. (despre culori) viu, violent.
  4. (fig.) fastuos, splendid.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.