prea

Vezi și : prea-

română

Etimologie

Din latină prae (Densusianu, Hlr., 176; Pușcariu 1370; Candrea-Dens., 1439; REW 6707).

Derivare din slavă (veche) prĕ („foarte”) (Tiktin; Candrea; Scriban) nu se potrivește semantic; totuși slavă a produs în română prefixul prea-, cu același sens din slavă: preacurat (foarte curat). În general, prefixul prea- nu a fost productiv în română, și se folosește numai în derivări artificiale, calchiate din slavă și de uz exclusiv literar.

Pronunție

  • AFI: /pre̯a/


Adverb

  1. mai mult decât (este necesar), din cale afară de..., peste măsură, extrem de..., foarte (mult).
  2. (ajută la formarea superlativului absolut)
    Nu e nici prea mult, nici prea puțin

Expresii

  • Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit
  • A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă
  • A nu ști prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă
  • (fam.) Asta e prea-prea = asta întrece măsura
  • Mult prea... = excesiv, exagerat
  • Nici prea-prea, nici foarte-foarte = așa și așa, nici bine, nici rău; potrivit; mediocru


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.