tempera

Vezi și : temperă

română

Etimologie

Din italiană tempera.

Pronunție

  • AFI: /ˈtem.pe.ra/


Substantiv


Declinarea substantivului
tempera
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tempera invariabil
Articulat tempera invariabil
Genitiv-Dativ temperei invariabil
Vocativ - invariabil
  1. culoare obținută prin amestecarea unor coloranți cu lianți pe bază de substanțe albuminoase sau gelatinoase.
  2. procedeu de pictură care întrebuințează asemenea culori.
  3. pictură realizată prin acest procedeu.


Traduceri

Etimologie

Din franceză tempérer, latină temperare.

Pronunție

  • AFI: /tem.peˈra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) tempera
Infinitiv a (se) tempera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) temperez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) tempereze
Participiu temperat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) potoli, a (se) modera, a (se) domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.).
    Vântul s-a mai temperat.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din tempera.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tempera.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.