învolburare

română

Etimologie

Din a învolbura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vol.bu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învolburare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învolburare învolburări
Articulat învolburarea învolburările
Genitiv-Dativ învolburării învolburărilor
Vocativ învolburare învolburărilor
  1. acțiunea de a (se) învolbura; rotire, mișcare în vârtej.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.