destăinui

română

Etimologie

Din des- + a tăinui.

Pronunție

  • AFI: /des.təj.nuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
destăinui
Infinitiv a destăinui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 destăinuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să destăinuiască
Participiu destăinuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga.
  2. (v.refl.) a-și da pe față gândurile sau sentimentele.
  3. (v.refl.) (fig.) a se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.