mărturisi
română
Etimologie
Origine incertă. Probabil din greacă medie, care a produs și slavă marturisati.
Pronunție
- AFI: /mər.tu.riˈsi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) mărturisi | |
| Infinitiv | a (se) mărturisi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) mărturisesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) mărturisească |
| Participiu | mărturisit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a declara, a relata, a spune, a susține.
- (spec.) a face o depoziție în fața unei instanțe.
- Și-a mărturisit crima.
- (înv.) a propovădui, a predica o credință, o învățătură morală.
- (v.intranz. și tranz.) a dovedi, a adeveri, a proba.
- (v.tranz.) a recunoaște (ca adevărat); a admite, a accepta.
- Până la urmă a mărturisit că așa este.
- (v.tranz.) a spune deschis, a da pe față, a arăta fără ocol.
- (v.tranz. și refl.) a (se) destăinui.
- (v.refl.) a se spovedi.
- (v.tranz.) (despre duhovnici) a primi spovedania cuiva; a spovedi.
- S-a mărturisit preotului.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- mărturi
- mărturie
- mărturisire
- mărturisit
- mărturisitor
Traduceri
a admite; a recunoaște
Etimologie
Din mărturisi.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mărturisi.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.