mărturisire

română

Etimologie

Din a mărturisi.

Pronunție

  • AFI: /mər.tu.ri'si.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărturisire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărturisire mărturisiri
Articulat mărturisirea mărturisirile
Genitiv-Dativ mărturisirii mărturisirilor
Vocativ mărturisire mărturisirilor
  1. faptul de a (se) mărturisi; mărturie.
  2. afirmare, susținere.
  3. (spec.) depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită.
  4. destăinuire, confidență.
  5. spovedanie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.