ecou

română

Etimologie

Din franceză écho < latină echo.

Pronunție

  • AFI: /eˈkow/


Substantiv


Declinarea substantivului
ecou
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ecou ecouri
Articulat ecoul ecourile
Genitiv-Dativ ecoului ecourilor
Vocativ ecoule ecourilor
  1. repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol.
  2. unde reflectate care pot fi percepute distinct în raport cu undele directe.
  3. (fig.) răsunet, vâlvă produsă de un eveniment, de o problemă etc.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A se face ecoul cuiva = a repeta, a răspândi cuvintele sau ideile cuiva


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.