răsunet

română

Etimologie

Din a răsuna + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /rəs.u'net/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsunet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsunet răsunete
Articulat răsunetul răsunetele
Genitiv-Dativ răsunetului răsunetelor
Vocativ răsunetule răsunetelor
  1. sunet puternic (prelungit prin ecou); (p.gener.) sunet; zgomot.
  2. ecou.
  3. ton, timbru, rezonanță.
  4. (fig.) impresia puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund și larg pe care îl deșteaptă un eveniment.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.