răsuna
română
Etimologie
Din latină resonāre.
Pronunție
- AFI: /rə.su'na/
Verb
| Conjugarea verbului răsuna | |
| Infinitiv | a răsuna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) răsună |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să răsune |
| Participiu | răsunat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe).
- Răsună valea de glasuri.
- a se umple de sunete puternice.
- Sala răsună de aplauze.
- (fig.) a da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a se auzi sunând tare și prelung
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.